A fost odata, ca-n povesti, intr-un taram imparatesc si fermecat, o gradina preafrumoasa. Imparatul chemase un gradinar iscusit si plin de maiestrie in cultivarea florilor de tot felul si-i daduse in grija acest pamant, cu porunca sa adune aici din toata lumea toate felurile de flori care exista: mari si mici, de munte, de campie si de padure, raritati si flori obisnuite care iti incanta privirea zi de zi.
Asa s-a facut ca in aceasta gradina gaseai crini imperiali si trandafiri maiestuosi, papadii diafane si maci dragastosi, ghiocei plapanzi si bujori dolofani, crizanteme colorate si margaritare-nlacrimate, brebenei insoriti si albastrele vesele, garoafe si narcise, flori de colt rarisime si orhidee nobile, lalele faloase si gladiole suple, frezii delicate si irisi seriosi, panselute delicate, levantica, rozmarin, si musetel, tot ceea ce stiai ca este si ceea ce cu gandul nu gandeai ca poate fi, intr-o magie de miresme tamaduitoare si culori care imbata simturile si desfata ochii. Si toate cresteau si infloreau indestulate de pamantul roditor, luminate de razele soarelui stralucitor, racorite de izvoare line susurand si mangaiate de adieri blande de vant.
Intr-un colt din acesta gradina maiastra, printre alte minunate flori inmiresmate, se afla un cuib cu doua flori: o floare de narcis si o garofita. Traiau impreuna si se bucurau una pe cealalta si aduceau bucurie gradinarului si tuturor celor care le priveau.
Pana intr-o zi, cand spiridusul cel rautacios si invidios pe armonia din gradina, sopti provocator florii de narcis: Continuă lectura
Chip de lut 