Toti cersim ceva…

Intuneric. Curtea bisericii e plina dupa ce oamenii ies de la slujba de duminica seara. Printre ei cativa cersetori. Unii cersesc bani: „Imi dai si mie un leu?” Ii deosebesti imediat dupa imbracaminte si port. Cum se misca, cum privesc…

Altii cersesc altceva. Nici nu ii observi. Nu au mai nimic deosebit. Doar daca te uiti atent la ei descoperi ca si ei cauta ceva. Cersesc afectiune, cersesc o privire blanda, cersesc pace sufleteasca. Si n-o primesc pentru ca cersesc in sufletul lor, fara vorbe si fara mana intinsa. Sunt singuri, ceva mai retrasi. Unii au ochii pierduti in neant, altii ii au umezi de lacrimi. Raman mult timp in curtea bisericii pana pleaca aproape toata lumea. Si tot spera ca de undeva din acea multime de oameni o sa primeasca o mangaiere, o vorba buna, o intrebare macar… Dar oamenii pleaca incet, incet… fiecare cu treburile si grijile lui. Nimeni nu are timp de altii. Si intr-un final daramati sufleteste pleaca si ei cu pasi grei si mici si nu le ramane decat sa se multumeasca cu acea mutenie primita de la Dumnezeu.

Incercati sa ii gasiti pe acesti din urma cersetori si oferiti-le macar o vorba calda. Nu va costa mai nimic – doar putin din pretiosul vostru timp – dar recompensa este pe masura.

Anunțuri