Suparare

Noi, oamenii, ne facem suparari unii altora atat de usor… Si mai usor ne suparam unii pe altii. Chiar daca nimeni nu ne supara, si atunci ne suparam. Uneori vrem sa ne simtim suparati, si aceasta este manifestarea unui infantilism de proasta calitate. Copilul vrea uneori sa izbucneasca in plans nu pentru ca l-a suparat mama, ci pentru ca s-a trezit in el dulcea dorinta de a se simti – si, lucrul principal, de a se arata! – suparat. Este vorba de o imaturitate a sufletului.

Egoistul activ provoaca suparare, cel pasiv se supara. Supararile provocate de egoistii activi si caracterul suparacios al celor pasivi sunt o mare piedica in calea vietii normale. Si iesirea din starile acestea e una singura: a nu aduce nimanui suparare si a nu te supara pe nimeni.

Trebuie sa raspundem supararii cu dragoste, blandete, marinimie.

Anunțuri

Alb

Peste noapte…
„Cand viscolul imi bate-n geam,
Omatul parca-l cerne.
Afara-i frig, in casa-i cald,
Dar el tot se asterne…”

A doua zi…
„Ieri ghiocei radeau in soare,
Azi totu-i sub zapada,
Atat de liniste-i in jur
Si tot e alb afara.”

IMG_2399