Sandale… pentru copii

Anunțuri

Primul zbor cu avionul

Vreo 5 ore… destul de incomod.

Senzatii maxime pentru prima calatorie cu avionul: decolare in forta, usoare trepidatii, urechi infundate, senzatie de ameteala… dar toate aceste lucruri merita pentru privelistea pe care o ai din avion. Am vazut sate, ape, munti si nori in diverse modele – pe lumina, la apus si in timpul noptii. Orasele luminate pareau niste panze uriase de paianjen, pline de roua, in care se reflecta o lumina galbena ca de lumanare.

Aterizarea a fost destul de lina si totusi a fost rasplatita cu un cor de aplauze. Nu prea inteleg de ce…

Dubai

Sfarsit de februarie. Destul de frig si cate un petec de zapada pe ici pe colo. Parasim Bucuresti. Vreo 5 ore cu avionul…

Cobori din avion si primul lucru care te intampina este un aer cald, innabusitor, parca sarac in oxigen si cu un miros cam ciudat. Pana sa ma obisnuiesc trag mereu aer adanc in piept. Parca nu ma mai saturam… era ca atunci cand ti-e tare sete si desi bei apa parca nici nu se cunoaste. Si asta la ora 11 noaptea in luna februarie in Dubai. Oare cum o fi de cald in iulie??? In fine, incet incet m-am obisnuit cu aerul.

Luam un taxi pana la prima statie de tren-metrou. Strazi cu cate 6 benzi pe sens, curate ca in palma. Masina mergea cu 120 km pe ora si aveai impresia ca mergi cu 60-70… Drumuri nu gluma. Trenul – un fel de metrou de suprafata – era complet automat: mergea singur, fara pilot, cu afisaje in araba si engleza si anunta sonor fiecare statie.

Orasul

Peste tot cladiri imense, luminate. Peste tot se construia. Strazi curate, cu masini care aspira praful sau nisipul. Peste tot sisteme de irigat prin picurare. Nici nu iti dai seama ca te afli in desert. Ma asteptam sa vad multi arabi… In schimb erau foarte multi indieni si probabil chinezi. Restul… turisti din toate colturile lumii. Portul traditional arab nu prea mai era intalnit. Devenit oras turistic, Dubai si-a pierdut din strictete. Speriat fiind de toti la plecarea din tara legat de imbracaminte (sa nu port pantaloni scurti mai sus de genunchi), am constatat cu surprindere ca femei straine mergeau pe strada cu blugi extrem de scurti (pana sub fund… ca pe litoral la Costinesti).

Totul era impresionant si frumos. Oras nou si modern. Totusi pentru cine vrea poate sa viziteze vechiul oras devenit muzeu. Totul restaurat bineinteles. Continuă lectura