Cavalerul in armura stralucitoare

castelUn cavaler in armura stralucitoare strabatea tara. Deodata, aude o femeie care plange disperata. Intr-o clipa, el se insufleteste. Manandu-si calul in galop , goneste spre castelul unde zmeul o tine prizoniera. Nobilul cavaler trage spada si rapune zmeul. Drept urmare, este primit cu dragoste de printesa.

El este intampinat si sarbatorit de familia printesei si de locuitorii orasului. Este poftit sa locuiasca in oras si este recunoscut ca erou. El si printesa se indragostesc unul de altul.

Dupa o luna, nobilul cavaler pleaca din nou la drum. La intoarcere, o aude pe printesa iubita strigand dupa ajutor. Alt zmeu a atacat castelul. Ajuns acolo, cavalerul isi scoate sabia pentru a-l rapune.

Inainte ca el sa isi ia avant, printesa ii striga din turn:

– Nu cu sabia, prinde-l cu latul asta. E mai bine.

Ea ii arunca latul si ii arata prin semne cum sa il foloseasca. El ii urmeaza, ezitand, instructiunile. Il petrece pe dupa gatul zmeului si apoi trage cu putere. Zmeul moare si toata lumea se bucura.

La petrecerea data in cinstea lui, cavalerul are impresia ca nu a facut, in realitate, nimic. Fiindca a folosit latul ei in locul propriei sabii, el are impresia ca nu este demn de increderea si admiratia cetatenilor.

Dupa o luna, pleaca iarasi la drum. Cand isi ia sabia, printesa ii atrage atentia sa fie atent si ii spune sa isi ia si latul. Venind acasa vede alt zmeu atacand castelul. Repezindu-se la el cu sabia, ezita, gandindu-se ca poate ar fi mai bine sa foloseasca latul. In acea clipa de ezitare, zmeul scuipa foc si ii arde bratul. Dezorientat, cavalerul priveste in sus si o vede pe printesa facandu-i semn de la ferestra.

– Foloseste otrava, striga ea. Cu latul nu merge.

Ea ii arunca otrava pe care el o toarna in gura zmeului si acesta moare. Toata lumea se bucura si-l sarbatoreste dar cavalerului ii este rusine.

Dupa inca o luna, pleaca in alta calatorie. Cand isi ia sabia, printesa ii aduce aminte sa ia si latul si otrava. El este enervat de sfaturile ei dar le ia totusi.

De data acesta, pe drum aude o alta femeie disperata. Repezindu-se sa o ajute, deprimarea i se risipeste si se simte din nou insufletit si plin de incredere. Dar cand scoate sabia sa spintece zmeul, ezita din nou. Se intreaba: „Sa folosesc sabia, latul sau otrava? Ce-ar spune printesa?”

Pe moment se sinte descumpanit dar isi aminteste cum se simtea inainte de a o fi cunoscut pe printesa, in zilele cand purta doar sabie. Cu o izbucnire de incredere regasita, el arunca latul si otrava si se repede la zmeu cu sabia lui credincioasa. Spinteca zmeul si lumea se bucura.

Cavalerul nu s-a mai intors niciodata la printesa lui. A ramas in acel sat si a trait fericit. S-a si insurat in cele din urma dar numai dupa ce s-a convins ca noua lui partenera nu auzise niciodata de lat si de otrava.

Morala: Necesitatea afectiva principala a barbatului este increderea ca el este capabil. Desi el poate aprecia grija si ajutorul uneori, prea multe il vor indeparta.

Anunțuri

Ai ceva de zis?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s