Amintiri. Mda…

Zilele trecute am decis sa fac curat prin documentele mele de pe Google Drive. Si gasesc un document cu titlul „Mda…” de acum un an. Uitasem de el… A fost scris intr-un moment de cumpana si il redau in randurile ce urmeaza:

„E destul de simplu as zice: simt ca nu am pe cineva langa mine care sa ma poata sprijini. Desi sunt barbat sunt capabil sa fac aproape orice inclusiv treburi femeiesti: pot coase, tricota, gati, orice… si ca atare de ce sa nu am o fata care sa le faca macar pe ale ei? Daca ar fi sa o spunem pe cea dreapta cum eu le fac pe ale lor si ea ar trebui sa le faca pe ale noastre. Dar eu nu am astfel de pretentii… ma multumesc daca le face pe ale femeilor. O fata harnica, gospodina, sa fie casa curata, totul la locul lor, dulceturi, compot, muraturi, flori etc. etc. etc. sa nu am eu grija de toate astea. Sa fiu mandru cand vine cineva pe la mine si eu am de toate. Sa aud “A dat norocul peste el. E data in aia masii fata asta!”

In plus nu prea sunt placeri comune. Sa pictam, sa sculptam, sa plantam flori etc. ? Nope. Mai rau nici macar nu are nici un fel de placere/hobby. Este un fel de plafonare din partea ei, o viata de pensionar… Ce sa faca si un pensionar de oras in timpul liber? Sa se plimbe, sa stea la taclale cu prietenii (la telefon, pe facebook, etc.). Nimic creativ, o asteptare nesfarsita a nu stiu ce de la viata asta…

Mda… e o fata cuminte, cu care se poate discuta, cu simtul umorului, care se distreaza la o petrecere , familista si poate multe altele care nu imi vin in minte acum. Toate aceste lucruri mi-ar lipsi si ar fi pacat daca le-as pierde DAR nu este suficient. Astea sunt lucrurile care atarna in balanta in momente in care se discuta despre despartire. Imi pare rau sa o pierd pentru ca ne intelegem bine si in acele momente devin poate mai atent, mai “altfel” cand realizez ce as putea pierde. Insa situatia asta nu tine prea mult (cel putin in ultima perioada) pentru ca repede ajung la aceleasi neimpliniri pe care le doresc dar pe care nu le gasesc.

Spun “in ultima vreme”… Probabil ca am inceput sa realizez si eu ca nu se poate la nesfarsit asa. Am o varsta totusi si vad colegi cu familii (unii cu copii, altii fara) si cred ca ar cam fi cazul sa trec si eu la lucruri serioase. Si ca atare au inceput sa iasa la iveala pretentiile, dorintele, perspectivele de viitor. E usor la inceput: distractie, plimbari, lipsa de responsabilitati dar pe urma incepi sa te gandesti la lucruri serioase. Nu mai tine treaba cu „E buna, e glumeata, ne intelegem la distractie”. Apare intrebarea: ma pot baza pe ea in orice privinta? Si aici nu mai stau lucrurile asa grozav.

Pare un fel de “moda” in ultimii ani in care toate mamele de fete aplica regula stupida: “Lasa ca o sa faca ele la casa lor destul asa ca nu le mai pun eu sa faca nimic”. Asa se face ca majoritatea nu stiu sa faca nimic ba mai rau nici nu mai concep asa ceva… Cum sa coase ea un nasture sau un ciorap? Aici poate e vina mamei ca m-a pus sa fac de toate si in felul asta am pretentii… Sau poate asa mi-e firea…

Nici macar nu pun in discutie treburi “boieresti” gen “pai eu am bani, cum sa umblu cu o sarantoaca (fara nici un fel de aluzie la cazul de fata)?” cum fac unii. Nu ma intereseaza acest aspect dar am alte dorinte. Imi place sa simt ca evoluez ca persoana de la o zi la alta, ca sunt mai bun, ca invat mereu ceva nou si bineinteles ca mi-ar face placere sa simt ca am cu cine evolua. Ideal pentru mine ar fi sa fiu eu mai puturos si cineva sa traga de mine ca de… e mai usor asa. Dar nu am o astfel de pretentie.

Depinde fiecare ce vrea de la viata. Ma puteam multumi cu mai putin, sa ma plafonez la un simplu muncitor… Sunt altii care au ambitii sa faca doctorate, cercetare, sa plece in alte tari sa devina oameni importanti, directori de firme etc. Eu nu am astfel de pretentii, sunt un mediocru dar totusi nu vreau sa fiu un nimeni.

In concluzie

Eu nu sunt un tip prea atent, tandru etc. pentru ca imi lipseste educatia iar asta clar este vina mamei. Dar pot sa devin asa si nici nu cred ca este prea greu atunci cand este cazul. Si ca sa ma exemplific:

De 8 martie la Europa FM a sunat un tip ca sa spuna ca este cel mai norocos barbat si ca are langa el cea mai frumoasa, cea mai harnica si cea mai cuminte femeie din  lume. L-am invidiat si mi-as dori si eu sa pot spune la un moment dat astfel de lucruri. Iar de aici (de la a adora o femeie) la a deveni tandru, atent, dragastos nu e decat un mic pas.”

Anunțuri

Un gând despre „Amintiri. Mda…

  1. Fiind întrebat de un tânăr asupra modului în care ar trebui să își aleagă partenera de viață sau asupra criteriilor de aflare a „sufletului pereche”, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul i-a recomandat „să se îngrijească să caute o fată bună, care să-l odihnească sufletește, pentru că pe fiecare îl odihnește un alt caracter”.
    Iar sentimentul acela de „odihnă” sau de „pace” nu se restrânge doar asupra trupului, ci vizează mai ales sufletul, acoperind, astfel, întreaga existență umană. https://tainacasatoriei.wordpress.com/2015/10/17/sa-se-ingrijeasca-sa-caute-o-fata-buna-care-sa-l-odihneasca-sufleteste-pentru-ca-pe-fiecare-il-odihneste-un-alt-caracter/

Ai ceva de zis?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s